RSS

Arhivele lunare: august 2014

Vorbe…despre bărbați

Barbatii-fiinte aparent dure,iubitoare…de frumos si inteligente. Ce-ar fi viata fara ei? Plictiseala pura! Ei sunt sarea si piperul.De aceea trebuie sa invatam sa-i pretuim si sa-i pastram langa noi. Da,am zis bine „sa invatam!”.

Se zice ca femeile iubesc cu urechile,iar barbatii cu ochii.Eu as contrazice teoria.Barbatii iubesc si cu urechile,si cu ochii,si cu tot.Important e sa fie ceva nou. Astfel,nu-l plictisi! Zic sa inlocuiesti magicul ‘te iubesc’ cu gesturi din care sa rezulte asta.

*Îmbratiseaza-l,dar nu chinuitor!

*Rasfata-l! Aplica-i un masaj care sa-l lase adormit.

*Gateste-i ceea ce-i place mai mult,chiar daca nu te pricepi. Efortul tau il va maguli.

*Asculta-l cînd vorbeste,chiar daca n-ai nici un chef in momentul ala.

*Priveste-l in ochi si spune-i cît e de frumos si cît de fericita esti langa el.

*Nu refuza invitatia lui la meci si cel mai important: râzi la glumele lui,chiar daca sunt seci uneori. 😉

IDEEA e ca daca totul ar fi si s-ar petrece exact in felul asta…

mda…acum te astepti sa zic ca ei ar proceda la fel.Ar iubi si te-ar rasfata mai mult.Nu pot spune asta! Ceea ce stiu si sunt sigura e ca ei,barbatii,uita foarte repede. Iata si explicatia in legatura cu reluarile la fazele sportive! 🙂

A.M.

Reclame
 
8 comentarii

Scris de pe 15 august 2014 în Despre...toate!

 

Inteligența e mult mai atrăgătoare decât banii

O sa fiu succinta si de asta data.Nu-mi plac prejudecatile si oamenii inconsecventi in ceea ce spun,dar cel mai mult ma deranjeaza invazia asta a tupeistilor lipsiti de bun simt.

Zilele astea am fost martora unei nedreptati. Da,e o nedreptate sa-i zici unui om: „Cine esti tu?Nu vezi ca nu esti in stare de nimic?N-ai un ban sa scoti o fata in oras!”.

Cat de obraznic sa fii sa umilesti pe cineva doar din cauza ca n-are bani si pozitie sociala?! Niste lesinati dupa averi,dupa bani…Altfel nu sunt bagati in seama.Nu-i ajuta nici fizicul si nici scolile terminate…bineinteles cu bani grei.Ideea e ca sunt absolut inofensivi pina intri in contact cu ei.Atunci,insa,te termina..

Ma gandesc acum cat de importanti sunt cei 7 ani de acasa.Cat te influenteaza si cit de mult te ajuta sa fii Om.

Aceste persoane (nu-mi permit sa le zic oameni) nu stiu ca nu trebuie sa fii neaparat latifundiar ca sa fii bogat,nu trebuie sa ai scoli terminate la Harvard ca sa fii destept,dar cel mai important e ca nu stiu cat de saraci sunt ei si fara caracter.

Da! Nu suport arogantii! Nu suport lipsa bunului simt si mentalitatea redusa. Iar faptul ca acestia sunt din ce in ce mai multi,ma sperie.

Fi-ti Oameni! Nu perpetuati prostia!!!

A.M.

 
Un comentariu

Scris de pe 14 august 2014 în Despre...toate!

 

Curtea bunicilor-raiul copilariei mele

WP_20140511_021(1)Nu mi-a placut satul de mica.Casele asezate una langa alta ma faceau sa cred ca sunt lipsita de intimitate.Nu mai stiu citi ani aveam pe atunci.Cert e ca eram sigura de asta. 🙂 Dar mai mult nu-mi placea noroiul dupa ploile lungi si reci. Faceam asocieri: sat=noroi 🙂

Cu toate astea,cind auzeam vorba ca mergem la bunici,nu-mi incapeam in piele de bucurie.Mi-era atat de dor,cu toate ca ne vedeam o data la doua saptamani. Îmi preagateam rochitele si asteptam cu nerabdare sa ajung la ei.

Aveam de toate in cap. „Oare stiu ca ma duc la ei?”, „Si daca nu mai sunt cirese in copacul din vie?”, ” Si leaganul e la locul lui,oare?”, „Azi voi matura in fata casei.O ajut pe bunicuta.Dar nu!Nu mai am cum.E tarziu.Deja e maturat.” Asa curgeau cele doua ore distanta.Dar….

-Am ajuuuuuuns!!!

Bunicul,Dumnezeu sa-l odihneasca,gospodar din talpi,mereu era prin gradina.Avea treburile lui.Dar cind vedea ca-i deschidem poarta,lasa totul balta si fugea intr-un suflet.Ma lua in brate si ma pupa cu foc.Ii simteam mustățile(intotdeauna cu grija aranjate) pe fața mea,ma ințepau. Si ce daca?Doar erau mustatile lui. Mustatile bunicului meu… Si cum ma tinea strans in brate,zicea catre bunicuța:

-Lasa tot! Hai,aseaza masa. Azi e sarbatoare de-am.Au venit copiii!

Si nu stiu de ce aveam impresia ca bunicii mei nu stateau la sat.Poate ca ii iubeam atat de mult,incat eram gata sa trec si peste noroiul de dupa ploaie.

Eram mandra de ei.Oameni buni.Harnici.Gospodari.Nu prea le stiam eu pe toate pe atunci,dar imi placea foarte mult ceea ce vedeam la ei: viței,miei,porcusori,nu mai zic de iepuri,porumbei si alte vietati.

Imi placea sa-i vad cum râd. Sa-i vad fericiti.

Aveam o legatura speciala cu nenea. (asa ii ziceam bunicului)Il iubeam foarte mult,desi nu i-am spus-o niciodata.Si el ma iubea.Ma tinea mai mereu asezata pe piciorul lui si zicea cu atata siguranta in voce…:

-„Fata lui nenea,o sa fii o fetita tare frumoasa si desteapta.” Eu nu stiam de frumusete pe atunci,dar eram sigura ca asa va fi.Doar a spus nenea. 🙂

Si bunicuta era si este a doua mama. Femeie grijulie si mai mult decat o gospodina desavarsita.Isi iubea si ingrijea nepotii ca pe copiii ei. Cu toate astea,imi placea mai mult sa ma tin de urma bunicului. „De ce asa?”, „Da’ de ce acum?”,intrebam curioasa.l raspundea bland si tare atent.

Mergea zilnic la slujbe.Cânta in corul bisericesc,iar cind se intorcea acasa si auzeam poarta:-Vine neneaaa!!!!. Fugeam si-i saream in brate.Nu cred ca era fericire mai mare.Om bun! Bun cu toata lumea. Si in ziua de azi e vorbit doar de bine.Dumnezeu sa-l odihneasca! Dar…o mai am pe bunicuța. E frumos sa ai bunici!

Azi nu mai vreau ca pe timpuri…sa-mi fie ‘cuibul’ in oras. Nu! Datorita lor,acum iubesc satul,iar ori de cate ori intalnesc vreun mos batran,imi dau seama cat de norocosi ii sunt nepotii. Iubesc „cantatul” porumbeilor dimineata,roua,aerul proaspat,apa rece din izvor si mai mult mersul desculț. Așa…ca in copilarie.In curtea bunicilor. Sub privirile lor. Astfel îi vom pastra vesnic!

A.M.

 
2 comentarii

Scris de pe 12 august 2014 în Despre...toate!

 
 
%d blogeri au apreciat asta: